ECONOMICE?!

 

„FURNICILE, INTERNETUL SI SCOPUL CONSTIENT AL ACTIUNII UMANE”


 Conform definitiei din „Principiile economiei” (prof. Cosmin Marinescu), „actiunea umana inseamna comportament constient, intentionat, orientat catre atingerea unor scopuri,  prin utilizarea unor mijloace, comportament ce poate fi controlat prin vointa”.

 Apare firesc, necesitatea unui raspuns la intrebarea (nu doar) filozofica de ce? Cautarea raspunsului nu ar fi in nici un caz contrara interesul stiintific,  atata timp cat economia tocmai asta incearca sa faca: sa descopere mecanismele comportamentului uman.

Ce anume ne face sa decidem ceva intr-un anume moment si intr-un anume fel? Cum apare impulsul de actiona? Sigur ca multe dintre conceptele cu care se lucreaza in microeconomie sunt apriorice, de pilda utilitatea marginala si totala a bunurilor sau ipoteza rationalitatii actiunii umane. Dar motivatia intrinseca a comportamentului constient, praxiologic vorbind, nu ar trebui sa ia in calcul si componente psiho-sociologice in dezbatere?

Vorbind ipotetic, daca toti oamenii de pe planeta ar renunta la scopuri si s-ar lasa „dusi de val”, intr-o directie pe care nu ar mai vrea sa incerce sa o controleze, ce s-ar mai putea spune despre  comportamentul constient intentional? Ar deveni ratiunea „irationala”?

Voi presupune, pentru argumentatie, ca planeta a ajuns la un stadiu in care nimeni nu mai are nicio nevoie individuala, in schimb toti se  subordoneaza unui urias scop global dictat de o constiinta de grup. Indemnul urmat acum de toata lumea este: nu mai consumati, oameni buni, nu mai faceti nimic! Scopurile individuale s-au sublimat intr-un unic scop planetar, nu neaparat dupa vreo utopie socialista ci, sa zicem, urmand modelul musuroiului de furnici.

In cadrul unui musuroi de furnici, scopuri indivuale practic nu exista iar acea vointa a alegerii se subordoneaza unei singure vointe transmise de la centru, printr-o forma de comunicare necunoscuta ( noua oamenilor). Ce se intampla insa atunci cand acest centru, reprezentat de regina, dispare sau moare? Intreaga activitate din colonie se opreste si nicio furnica nu mai face absolut nimic. Dispare si constiinta de grup,  aspectul colectivitatii fiind pe moment de deruta totala. Insa furnicile nu apeleaza la o sinucidere in masa ci isi reiau, incet – incet, pe masura ce impulsul electromagnetic initial primit de la regina se estompeaza, micile lor scopuri individuale.  Erau furnicile mai puternice, mai creative si actionau mai constructiv sub „sclavia asupritoare” decat in mod independent? In ce masura ar putea interesa asta economics-ul din ziua de azi? Daca ar fi sa-i credem pe reprezentantii teoriilor curentului „mainstream”, probabil ar trebui sa punem modelul musuroiului de furnici in centrul de interes al tuturor teoriilor economice.

Dupa unii geneticienii, se pot gasi modele umane similare si in istoria milenara a speciei noastre. Aceasta tendinta de conectare la un  „intreg” social, la fel ca si celelalte forme de viata, se spune intr-un articol despre ADN-ul uman care circula pe mail-uri, a fost insa uitata, pentru ca omul sa experimenteze si modul individual de constiinta. In aceste conditii apare normal sa ne intrebam care o fi atunci adevarata natura umana si daca mai are rost sa studiem economie si alte stiinte exacte?

In monumentala sa lucrare „Actiunea umana”, Luwding von Mises sustine ca „a vorbi despre existenta independenta, viata si sufletul unei societati este o metafora care poate duce cu usurinta la erori grave”.  Asadar, pentru economisti, oamenii nu sunt furnici.

Iata insa ca, prin inventia Internetului din ce in ce mai multi oameni arata ca doresc contrariul. Acest tip de hipercomunicare existent la furnici, albine sau la pasari, tenteaza omenirea pana la tendinta de comasare si uniformizare planetara. Altfel nu s-ar fi inventat si extins atat de mult retelele sociale.

Tinde lumea catre o constiinta de grup care, dincolo de scopul nobil al salvarii planetei, ne poate transforma din subiecti economici, intr-un urias sistem omogen, usor de modelat?  Uniformizarea culturala din care isi trage seva consumerismul e una, dar revolutiile orchestrate prin computer, cum tocmai au fost cele declansate in lumea araba, e cu totul altceva. Luwding von Mises afirma ca oamenii nu pot renunta la discernamant, la vointa proprie. Dar cum poti combate credulizarea utilizatorilor de net si transformarea lor in furnicute voluntare care muncesc prin mailuri forwardate constiincios de naiv pentru indeplinirea unor asa-zise inalte scopuri ale umanitatii?

Internetul incurajeaza intr-adevar gandirea analitica, instrumentala, scrie American Journal in Your Brain on Google, dar el defavorizeaza organic capacitatea de gandire profunda, rationamentele complexe, memoria si capacitatea de a decide in cunostinta de cauza. Adesea hoax-urile (email-urile care circula intre mii de adrese si contin inselatorii cu materiale contrafacute) au ca scop nu constientizarea ci spionajul, dezinformarea si manipularea, spune Ioan Bucur in revista Familia ortodoxa. Termenul pentru asa ceva este hacktivism.

Concluzionam ca homo economicus, dincolo de logica obisnuita, are o legatura acum din ce in ce mai mare cu o vointa de grup, o vointa care se regaseste (utilizand pretextul unor idealuri nobile care inlocuiesc vechile ideologii) deasupra micilor vointe individuale. Isi au locul atunci pe buna dreptate intrebari cum ar fi: ce devine actiunea umana? Ce mai inseamna scop constient si valoare?

In lumina noilor teorii economice „individul isi realizeaza activitatea intr-un mediu economic si social aflat in permanenta schimbare, generind noi probleme de ordin economic social, juridic, etc” ( Ghe. Raboaca). Paradoxal, nevoia de propasire individuala care a stat pana acum la baza dezvoltarii societatii, pare a nu mai reprezenta un mijloc de coagulare a intereselor. Oamenii simt nevoia sa compenseze egoismul (chiar si acel egoism economic bun) prin ganduri si acte dezinteresate, care valorizeaza timpul mai mult decat banii, indreptate catre un scop comun si acela este desigur (in lipsa de niste scopuri mai concrete), binele planetar.

Tot din cartea prof Cosmin Marinescu invatam ca  „scopul actiunii umane este legat de notiunea de valoare subiectiva” pe care o atribuim la un moment dat unui bun sau scop „si de interesul propriu constientizat in acel moment”, pentru obtinerea acelui bun sau atingerea respectivului scop. Dar daca acest scop se va dovedi ulterior o directie gresita de canalizare a vointei individuale sau valoarea atribuita in acel moment „t” se va schimba in non-valoare la momentul t+1 ? Din punct de vedere economic, evidentiaza C. Marinescu, in acest moment de timp este irelevant sa ne intrebam daca interesele individului trebuie sa fie subordonate interesului societatii sau invers. Actiunea umana pentru indeplinirea unui scop este prin excelenta individuala.

Intr-adevar, spre deosebire de actiunea unei furnici, subordonata total unui tel lipsit de egoism, actiunea umana se datoreaza unui impuls constient pe care il putem descoperi printr-o logica simpla. Actionam pentru ca invatam sa o facem, prin practicarea actiunii insesi. Este clar ca, daca nu dam curs impulsului de a face ceva, acesta inceteaza sa ne mai deranjeze si ne poate parasi definitiv. In filmul ”Wall Street II”, marele tranzactionar finantist Gekko, interpretat de Michael Douglas, ne informeaza ca banii nu dorm niciodata si ca, a fi disponibil pentru bani, inseamna a fi capabil sa actionezi in orice moment. Daca transmiti banilor semnalul ca vrei sa fii lasat in pace, probabil ca vei fi lasat… definitiv. Cu alte cuvinte, oamenii trebuie sa actioneze pentru profit, constientizand faptul ca  banii insemna si momentul „acum”, nu doar un deziderat si o asteptare. Banii se fac doar la timpul prezent insamantand… actiune.  Vointa de actiona, nu conteaza de unde vine: din razbunarea pe sistem, de la un orgoliu nemasurat, sau din dorinta de pay-back fata de un rival.

Noua economie care se prevede a inlocui economia clasica a pietei si a muncii este economia electronica a apasarii pe buton. Ea se bazeaza, dupa cum spunea personajul mai sus amintit, pe altceva decat eram obisnuiti pana acum. It`s all about greed, spunea Gekko cu umor, adaugand: and now, it`s legal! Ca mod de actiune, antreprenoriatul eficient este reprezentantul  luptei intre rapid si lent (Toffler – Powershift), in fata mai multor ecrane pline de grafice.

In economia reala vom ajunge sa imbunatatim continuu eficienta structurilor alocative prin deplasarea permanenta a structurii de productie de-a lungul mai multor FPP (frontiere ale posibilitatilor de productie) catre structura de productie optima. Simulare pe calculator dupa criterii decizionale, apoi apasare pe buton.

„Sfanta” mana invizibila pare a nu mai avea o mare importanta pe piata financiara actuala in care produsele derivative depasesc de 11 ori PIB-ul mondial (65 trilioane). Avem de-a face foarte clar asadar cu un razboi economic global in care nu mai e mult si beligerantii vor dori sa transforme si principiile economice, adecvat interesului lor.

Desigur, esenta comportamentului antreprenorial, consta in faptul ca este caracterizat de judecati creative asupra oportunitatilor viitoare. Dar aceste judecati trebuie sa respecte niste reguli ale jocului, nu sa le schimbe dupa cum bate vantul.

Tot in  Principiile economiei, Cosmin Marinescu releva faptul ca profiturile sunt recompensa celui care inlatura discrepanta  dintre actuala structura de productie si structura de productie optima. Dar se poate accepta ca manipularea, coruptia guvernelor si a institutiilor financiare sa faca parte din joc?  Incertitudinea in activitatea antreprenoriala a devenit atat de mare deoarece regulile jocului se schimba cu viteza ametitoare.

 A face reguli pentru elite, nu pentru mase a devenit o practica curenta. Vorbim tot mai mult de reguli speciale pentru „tari de mana I” in detrimentul „tarilor de mana a IIIa”, de exemplu. Se sterg dintr-un condei ”datorii publice uriase iar altele si sunt  botezate  eufemistic, cu initiale care , dupa Gekko ar trebui sa se reduca la una singura: MDW (Mass Destruction Weppons).

Dincolo de aspectul anecdotic si de hazul de necaz generat de problemele crizei financiare, ar trebui sa vedem totusi si partea plina a paharului, si anume nevoia de schimbare creata de aceasta situatie.

Cineva trebuie sa gestioneze si sa explice costurile unor actiuni in detrimentul altora, folosind legi economice. Economia are acum nevoie sa contribuie la interdependenta proceselor mari generate de progresul tehnologic rapid (tehnologiile informatice si de comunicare), accelerarea procesului de internationalizare a economiei mondiale si modificarea in mediul financiar international.

Dar oare pentru a intelege mai bine rolul si functiile teoriei economice generale, trebuie sa cautam in ansamblu toate variabilele economice, sociale si psihologice, fara a neglija Internetul inca de la revolutia computerelor care l-au creat, pentru ca mai apoi sa ne reproiectam filosofia de viata dupa principiul: a la guerrre come a la guerre?!

Stim (sau cel putin am aflat) ca rezultatul oricarui tip de actiune este incert, deoarece a actiona inseamna a specula. In consecinta, adevaratul antreprenor este un speculator, nu avem ce face about it. El vinde si cumpara, el face comert care in esenta este considerat bun deoarece permite fiecarui partener sa obtina (mai mult din) ceea ce isi doreste  iar comertul este productiv pentru ca el promoveaza o mai mare eficienta in utilizarea si alocarea resurselor. Astfel, realoca resursele astfel incat toti indivizii vor beneficia de o pozitie mai buna (prof. Cosmin Marinescu).

 Gestiunea actualei realitati economice va trebui sa ia in calcul mai mult decat aportul prosumatorilor (cei produc doar pentru ei si consuma ce produc), sau educatia necontabilizata a „celor 7 ani de acasa” (Toffler – Avutia in miscare).

Costurile generate de problemele de mediu sau alt impact social trebuie luate in calcul, precum si multe altele, nu neaparat bazate pe raritate sau valoare contabila. Asa cum prof Cosmin Marinescu, costul de oportunitate nu se datoreaza raritatii resurselor, ci insasi naturii actiunii umane: chiar si intr-o lume ipotetica in care toate bunurile ar fi abundente, orice alegere implica o renuntare (ex: nu pot, simultan, sa manânc un mar pe malul marii, si sa dorm acasa in pat, oricât de multe mere, case si paturi as avea). Aceasta renuntare la ceva pentru a alege altceva constituie un mecanism decizional din ce in ce mai complex intr-o lume din ce in ce mai complexa. De pilda, ne putem intreba, pe ce baza luam decizii inainte de criza si pe ce baza luam decizii  acum? Cum si de ce a cumparam sau vindem in general  o proprietate? In raport cu ce criterii? Stim ca valoarea proprietatii creste doar daca ea este supusa schimbului si ca FPP ca structura de productie este cea optima. Nici o alta structura de productie nu va permite unei persoane oarecare sa devina mai instarita fara sa saraceasca o alta. (Vilfredo Pareto). Dar daca, (ajutat de o lege stramba, cum s-a si intamplat in SUA) cineva saraceste un rival doar pentru a se razbuna? Mai functioneaza mecanismul cunoscut al cererii si al ofertei? Accesul la informatie pe Internet da numai aparent sanse egale tuturor actiunilor care isi propun sa faca profit.

Analiza actiunilor indivizilor se bazeaza pe premisa ca acestea se desfasoara intr-un anumit cadru de legi si in conditii normale de piata. Insa scopul si utilitatea par sa transceada interesul economic pur, asa cum il stiam pana acum. „Is not about money is about competion between people”, spune Gekko. Asadar o competitie globala pentru castig, in care este foarte clar ca  „informatia de prima mana” nu este accesibila oricui.

Ce mai stim despre valoare in ziua de azi? Vedem cum orgoliul si razbunarea devin concepte mai importante pentru omenire decat utilitatea economica.

Ce cost de oportunitate i se poate gasi impactului cultural, numit de unii analisti neo-colonialism? Poate exista o utilitate mai inalta, superioara utilitatii atribuite unui bun si un cost de compensare pe care trebuie sa-l platim pentru manipularea prin televiziune? Multi antreprenori, dintre cei care isi donau a 10-a parte din castig cred probabil si in costuri de oportunitate generate de notiunile de frumos, ecologic, ordonat si responsabil.

Gestul de a face o donatie se poate numi sacrificiu economic in compensatie dar valoarea sentimentala, sociala, sufleteasca nu poate fi cuantificata. Este filantropia un scop in sine sau se va interpreta (dupa teoria utilitatii) ca subconstientul meu, actionand rational si constient, vrea sa-si cumpere un loc in cer? Ce scop poate avea un act total dezineteresat?

Desigur si aici, logica economica poate fi dezarmanta. C. Marinescu spune, referindu-se la subiectivism ca „orice comportament, oricât de ciudat, poate fi explicat prin ipoteza ca acesta este obiectivul persoanei”. Nu putem iesi asadar din cercul celor doua ipoteze ale rationalitatii economice si anume faptul ca (1) oamenii au obiective si (2) ca oamenii tind sa aleaga calea corecta pentru atingerea obiectivelor lor. Indiferent ce poate insemna aceasta corectitudine.

BIBLIOGRAFIE

          –„Principiile economiei” , Cosmin Marinescu

          – www.ecol.ro

          -„Actiunea umana”, Luwding von Mises

–      „Your Brain on Google- Patterns of Cerebral Activation during Internet Searching”, American Journal

–      „Familia ortodoxa”, Ioan Bucur

–      “Economia romaneasca in perspective dezvoltarii durabile”, Gheorghe Raboaca, Dan Mircea Trana

–      “Avutia in miscare”, Alvin Toffler, Heidi Toffler.

–      articolele “Puterea in miscare”, “Rapidul si lentul” , Alvin Toffler

–      “Teoria circulatiei elitelor” , Vilfredo Pareto

 

 

 

 

Anunțuri
Scrie un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s