Arhive etichetă | suflet baterii Nichita lupta

DESPRE BATERII….

După toate cele trăite sau întâmplate în ultimele două săptămâni ar trebui să reclam sincer: viaţa asta e o mizerie! Dar nu o voi face. Nu o voi face pentru că nu îmi place să mă dau batută. Ce naiba…. Doar am crescut cu doi fraţi…. Şi lupta pentru supremaţie a fost atroce şi … firească,  să zicem? Mai ales în acele vremuri Ceauşiste în care lupta era la ea acasă: supremă, calitatea a- I a, şi făcând parte din rutina zilnică.

Nu mă plâng. Dar nici nu pot spune că nu mă vaiet. E ca un scrâşnet de roţi pe caldarâmul cu piatră cubică.

Păcătoasă mai e viaţa câteodată!

Aş spune multe… dar nu pot. De fapt le-aş spune pe toate.  Poate m-aş auzi astfel. M-aş auzi eu, pe mine, m-aş auzi aşa cum nu am mai facut-o de mult timp.

Chiar aşa: câţi dintre voi se asculta pe sine?  Ca să auda inima cu bate, sufletul cum strigă după linişte, după repaos, după tihnă. Câţi dintre noi ne întrebăm molcolm sau  nu: ce mai faci măi     dragă mine? Cum îţi mai e?

Eu…în ultima perioadă… deloc.

Dar de vreo două zile îmi e un aşa dor să mă întreb din ce în ce mai des: ce mai faci măi dragă mine?

Tihna sufletului meu e atât de stâlcită că de două zile nu îmi răspunde. Şi eu insist. Insist căci simt că bateriile mele sunt pe terminate şi nu am găsit priza unde să le încarc. Sau poate că am găsit-o dar era pe 110 şi nu pe 220. Amperi. Cred.

Din când în când sufletul meu boleşte şi are nevoie de tihnă, de speranţă şi de baterii noi. Îi dau însă atât de puţin! Atât de puţină atenţie, atât de puţin răgaz să rasufle, încât mi-e teamă că odată şi odată va zice: mă duc la alta!!!

E de râsu’-plânsu’.

Mă îmbărbătez şi-mi spun aşa cum spunea Nichita odinioară: “haideţi sa ne haidem!”. Unde? La încărcat bateriile.

Anunțuri